Ok… m-am intors… Vacanta a fost chiar misto, lasand la o parte faptul ca am vrut sa ma intorc acasa. Uitati ce v-am spus in ultimele randuri la “Brb…”; am gresit. Acel ceva sau cineva va va “urmari” pretutindeni in vacanta.
Dragii mei, nu stiu daca ati patit vreodata chestia asta: sa va doriti mult de tot sa plecati din oraselul vostru mic si plictisitor undeva unde puteti gasi aventura, dar sa realizati inainte sa va luati talpasita ca va pare rau de ceva sau de cineva lasat in urma. Chiar daca ati lipsi o zi, o saptamana sau mai mult, e aceeasi senzatie ca va rupeti in doua.
Ei bine, daca nu ati patit-o, va spun eu, e foarte aiurea. Asta e rau in a te atasa de cineva. Chiar si asa, sfatul meu: urmati aventura, caci acasa oricum va intoarceti pana la urma. In plus, fiti siguri ca veti uita de ce nu ati vrut sa plecati de acasa, iar dorul va va cuprinde abia cand va veti intoarce si asta va va face sa apreciati si mai mult ceea ce ati parasit cu ceva in urma. 
Aaa… si… Va spun ciao! pentru o saptamana! :*
Cum e cand minunile se intampla la fiecare pas? In seara asta am trecut printr-o serie de schimbari de stare. Acum sunt si fericita, si trista.
Stiti cum e sa iti fie dor de ceva toata iarna, dar acel ceva sa depinda de timp? Am visat marea in fiecare zi de iarna, sperand ca vara sa vina cu tot cu canicula si cu tot ce inseamna vara. Si vara a venit… Si starea enervanta in care se afla unii oameni iti strica tot cheful. Acum intalnirea mea cu marea depinde de somnul unui om. Daca doarme bine, plec sa-mi implinesc destinul. Daca nu, raman in agonie…
Spuneam ca sunt minuni…Da, e o minune, pentru ca acum o ora nu mai aveam nicio (asa zice noul DOOM) urma de speranta… Iar acum mai sunt cateva sanse.
Dar nu cred ca v-am convins cat de dor imi era de mare: in loc de mi-e foame, spuneam “mi-e dor de mare”; in loc de “mi-e somn” spuneam vreau la mare!!! Devenisem enervanta pentru mine insami… Nu vreau sa imi inchipui cat au suferit cei care ma ascultau 
)
